Când copilul meu lovește, mușcă sau se lovește
Când un copil are comportamente agresive sau autoagresive, primul instinct al părintelui este adesea: „Cum îl fac să se oprească?”
Text de Corina Gheorghe
Ce nu face pagina aceasta
Nu vă spunem ce are copilul dumneavoastră și nu vă dăm un chestionar care să producă un rezultat. Un semn descris pe internet nu este un diagnostic, iar un diagnostic nu se dă la distanță.
Primul pas este însă siguranța. Îndepărtăm obiectele periculoase, protejăm copilul și persoanele din jur și reducem, pe cât posibil, situația care îl copleșește.
Apoi încercăm să înțelegem ce se află în spatele comportamentului.
Un comportament agresiv poate apărea din frustrare, dificultăți de comunicare, durere, suprasolicitare senzorială, dificultăți de reglare emoțională, evitarea unei sarcini sau pentru obținerea unui lucru dorit.
De aceea, nu este suficient să spunem „este agresiv”. Trebuie să observăm când apare, ce se întâmplă înainte și ce se întâmplă după.
Copilul are nevoie să învețe o alternativă: să ceară, să refuze, să solicite o pauză, să exprime disconfortul sau să se retragă într-un mod sigur.
Dacă autoagresivitatea este frecventă, intensă sau produce leziuni, este necesară o evaluare profesională.
Comportamentul nu trebuie doar oprit. Trebuie înțeles și înlocuit cu o modalitate mai sigură prin care copilul să transmită ceea ce are nevoie.
ArticolCând copilul meu nu suportă anumite haine, zgomote sau atingeri„Nu suportă șosetele”, „îl deranjează eticheta”, „nu vrea să fie atins” sau „își acoperă urechile” pot părea, din exterior, reacții exagerate.
ArticolCând copilul meu nu înțelege ceea ce îi spunUneori, părinții spun: „Copilul meu nu vorbește”, dar dificultatea poate începe înainte de vorbire: la înțelegerea limbajului.