Copilul meu nu cere la toaletă. Ce pot face?
Renunțarea la scutec nu este doar despre „a-l învăța să facă la oliță”.
Text de Corina Gheorghe

Ce nu face pagina aceasta
Nu vă spunem ce are copilul dumneavoastră și nu vă dăm un chestionar care să producă un rezultat. Un semn descris pe internet nu este un diagnostic, iar un diagnostic nu se dă la distanță.
Pentru unii copii, este nevoie să construim mai multe abilități: să observe semnalele propriului corp, să înțeleagă ce înseamnă acele senzații, să meargă la toaletă, să accepte rutina și, în final, să ceară sau să inițieze mersul la toaletă.
Dacă un copil nu spune „vreau la baie”, nu înseamnă automat că este leneș sau că „nu vrea”.
Poate să nu recunoască încă semnalele corpului, poate să nu le poată comunica sau poate avea dificultăți în a întrerupe activitatea pentru a merge la toaletă.
Este util să observăm tiparul: când urinează, cât timp trece între momentele respective, ce semnale apar înainte și cum reacționează copilul la baie.
Rutina poate fi introdusă treptat, cu instrucțiuni simple, suport vizual și o modalitate de comunicare accesibilă copilului.
Dacă există constipație, durere, accidente foarte frecvente sau dificultăți persistente, este importantă și evaluarea medicală.
Autonomia la toaletă se învață. Pentru unii copii, drumul până la această autonomie este mai lung și are nevoie de pași mici, consecvenți și adaptați.
ArticolCând copilul meu nu înțelege ceea ce îi spunUneori, părinții spun: „Copilul meu nu vorbește”, dar dificultatea poate începe înainte de vorbire: la înțelegerea limbajului.
ArticolCând copilul meu nu suportă anumite haine, zgomote sau atingeri„Nu suportă șosetele”, „îl deranjează eticheta”, „nu vrea să fie atins” sau „își acoperă urechile” pot părea, din exterior, reacții exagerate.