Cum obțineți o evaluare în România
Nu aveți nevoie de o trimitere ca să începeți, și nu aveți nevoie să știți ce căutați. Aveți nevoie de trei programări, în ordinea aceasta.
Ce nu face pagina aceasta
Nu vă spunem ce are copilul dumneavoastră și nu vă dăm un chestionar care să producă un rezultat. Un semn descris pe internet nu este un diagnostic, iar un diagnostic nu se dă la distanță.
Cei mai mulți părinți ajung aici după ce cineva le-a spus să mai aștepte. Uneori este medicul de familie, alteori o bunică, alteori un forum. Așteptarea nu este un plan, iar o evaluare nu strică nimic: dacă totul este în regulă, aflați asta cu certitudine și mergeți mai departe.
Ce înseamnă „evaluare”
„Evaluare” nu este un singur lucru și nu este o singură programare. Este o serie de întâlniri cu profesioniști diferiți, care se uită fiecare la altceva: auzul, limbajul, comportamentul, dezvoltarea generală. Fiecare produce un document, iar documentele acelea se adună.
Nu există un test unic care spune da sau nu. Un instrument ca ADOS oferă o observație structurată, nu un verdict. Cine vă promite altceva vă vinde ceva.
Întâi auzul
Acesta este pasul pe care îl sare aproape toată lumea, și este cel mai ieftin și cel mai rapid. Un copil care nu răspunde la nume poate să nu audă bine. Un copil care nu vorbește poate să fi avut otite repetate.
Cereți o audiogramă sau, la copiii mici, otoemisiuni acustice. Rezultatul schimbă complet interpretarea a tot ce urmează, iar fără el orice evaluare de limbaj se face pe nisip.
Evaluarea psihologică
Se face de un psiholog clinician cu drept de liberă practică. Durează, de regulă, între două și patru ședințe, și include observație directă, interviu cu părintele și instrumente standardizate potrivite vârstei.
Este util să veniți pregătiți cu:
- înregistrări scurte cu copilul în situații obișnuite, acasă;
- o listă de lucruri pe care le face și pe care nu le mai face;
- vârsta la care a apărut fiecare cuvânt, dacă vă amintiți;
- documentele medicale existente, inclusiv testul de auz.
Dacă auziți cuvântul ecolalie în timpul ședinței, cereți să vi se explice pe loc. Nimeni nu ar trebui să folosească un termen pe care nu vi-l traduce.
Când intervine psihiatrul
Diferența dintre evaluarea psihologică și cea psihiatrică contează practic, nu teoretic: doar medicul psihiatru poate pune diagnosticul formal și poate semna documentul cerut mai târziu de comisia de evaluare complexă.
Ordinea recomandată este aceasta: auz, apoi psiholog, apoi psihiatru cu rapoartele în mână. Inversată, veți face aceleași drumuri de două ori.
Ce primiți la final
Un raport scris. Cereți-l întotdeauna pe hârtie și semnat, chiar dacă vi se spune că „vi-l trimitem pe mail”. Veți avea nevoie de original.
Raportul conține de obicei o descriere a observației, rezultatele instrumentelor aplicate, o concluzie și recomandări. Concluzia este partea pe care o veți reciti de zece ori. Recomandările sunt partea care contează pentru ce urmează.
Cât durează
În sistemul public, între câteva săptămâni și câteva luni, în funcție de județ. În privat, de obicei sub o lună, contra cost. Multe familii combină: auzul în public, evaluarea psihologică în privat.
În tot acest timp nu sunteți blocați. Interacțiunea și limbajul de acasă nu așteaptă o programare, iar ce faceți la masa de seară contează.
Ce citiți în continuare
ArticolPrimele 90 de zile după diagnosticAți primit un diagnostic. Probabil vi s-au dat multe informații într-o oră și nu ați reținut jumătate. Pagina aceasta pune lucrurile în ordine — nu tot deodată, ci în ordinea în care contează.
ArticolRepere de dezvoltare: 12, 18, 24 și 36 de luniReperele de mai jos sunt descriptive, nu o listă de bifat. Copiii se dezvoltă în ritmuri diferite, iar un singur reper neatins nu spune nimic în sine. Ce contează este tabloul general și, mai ales, pierderea unor abilități pe care copilul le avea deja.